MANASTIREA FRASINEI

SF. NOUL MARTURISITOR NICOLAE, MIITROPOLITUL ALMA- ATEI SI KAZAHSTANULUI '' SUFLETUL OMENESC INTRE BOALA SI VINDECARE " Isaac Siriul cugeta astfel '' Daca patimile sunt numite '' sufletesti " pentru ca sufletul este pus in miscare de catre ele fara ca trupul sa ia parte, atunci si foamea si setea si somnul vor fi tot sufletesti, pentru ca in ele, la fel ca atunci sunt taiate madularele, ca in fierbinteala si in boli si asa mai departe, sufletul patimeste si impreuna - suspina cu trupul. Pentru ca sufletul impartasestedurerile trupului in virtutea partasiei cu el, si trupul impartaseste durerile sufletului; sufletul se veseleste odata cu trupul, primeste in sine si necazurile lui ".
In virtutea acestui fapt, adeseori patimile lacomiei pantecelui si curviei, care isi au radacina in trup, sunt starnite uneori fara ca sufletul sa ia parte, dar il atrag apoi si pe acesta, datorita legaturii lui cu trupul ( Ioan Cassian, '' Convorbiri " ) Legatura dintre patimi se explica pe de-antregul prin stransa legatura dintre suflet si trup si dintre manifestarile lor. Ca atare, nici patimile trupesti nu pot fi privite ca acte fiziologice: ele sunt mai degraba stari psihofizice. Functiile organismului, luate ca atare, nu pot fi numite in nici un caz ,, patimi " in sens negativ: patimi sunt numai starile sufletesti ale iubirii de placeri, " patimi dulcetii " ( Simeon Noul Teolog ).
De acea, curvia si lacomia pantecelui sunt supuse responsabilitatii morale in calitate nu are functii naturaleale organismului, ci de stari psihice de cadere, care sunt pacatoase si pierzatoare, '' INTRUCAT GANDUL SE AMESTECA CU SUFLETUL SI SUFLETUL SE INSOTESTE CU INTIPARIREA ( IMPRESIA ) CEA AMAGITOARE DIN EL ", adica intrucat patimile sus - numite sunt fenomene ce tin de sfera vietii psihice ( Nil Sinaitul ). Centrul lor de greutate, ca si cel al patimilor sufletesti, este de fapt in suflet ( Isaac Siriul ), in partea duhovniceasca a omului. Sf. Ioan Gura de Aur vorbeste despre acest subiect astfel: ,, FARA SUFLET, TRUPUL NU E IN STARE SA FACA NIMIC RAU, PE CAND SUFLETUL SI FARA TRUP POATE SA FACA MULTE RELE....
Imbinarea are loc nu din vreo nevoie a trupului, ci din neluarea- aminte a sufletului: trupului are trebuinta de hrana, nu de imbibare..... Virtutea sufletului sta tocmai in ascultarea trupului fata de el, fiindca trupul nu e in sine nici bun, nici rau. Toate celelalte (afara de trebuintele cel neaparate ale trupului ) sunt ale sufletului.
Asadar patimile sufletesti si asa numitele patimi trupesti, avand ca fundament psihologic comun, nu numai ca sunt INSEPARABILE, ci se afla chiar intr-o stransa legatura genetica. Aceasta situatie va avea mai incolo o mare insemnatate cu privire la stabilirea metodei si sistemului luptei cu patimile, iar in cele imediat urmatoare va reprezenta o conditie importanta pentru analiza fiecarei patimi in parte." DOAMNE AJUTA !